...Kata, ca atare, nu are o origine bine determinată dar, în mod cert, embusenul se constituie într-un specific al său. Considerînd embusen-ul o matrice spațio-temporală (ce se înscrie ca o realitate indicibilă pentru Putința de a conferi Loc Spiritului, care este invocat ca prezență, pentru domeniul Artei Marțiale, aici- KARATE-DO), pot spune că:
Embusen-ul înscrie coordonatele unui timp spațializat, prin execuția unui Kata în fenomenal, țesînd totodată o geografie fizică conceptuală, sacră, cu atributele unei matrici. Kata e o schemă pe spațiul embusen-ului. Kata e un Loc. Kata e o Shema[1]- adică o încifrare a unui mesaj. Kata e un simbol care așteaptă să fie încarnat, trăit. Pentru încarnare trebuie găsit în noi acel principiu de sesizabilitate, cum la numit Bohme, o bază (asemeni sării din Alchimie), iar ca actul trăit să prindă materialitate, trebuie să-i asociem și un principiu de fixare (care este simbolizat de piatră). Simbolismul inițiatic se țese pe realități geografice riguroase, spune V.Lovinescu, Interpretarea ezoterică, p.117. Înțelegerea mesajului conținut într-un kata depășește argumentul ieftin, scientist, pozitiv, mulîndu-se pe determinații negative, nocturne. Donjonul unei cetăți și, mai ales, cetatea (Templul) Spiritului, nu se cuceresc prin asalt frontal, ci prin lungi și istovitoare învăluiri, mergînd în horă centripetăJ pînă la asimilarea schemei kata-ului în schema proprie studentului. Acest lucru nu se întîmplă ca o încununare a unui efort ce-și are finalitatea începutului, ci ca un act de credință care nu-și proiectează răsplata și așteaptă în răbdare, smerenie și practică neistovită, revelația dată de grația non-umană. Astfel de mesaje sacre care ne vin din illo tempore iau forma miturilor, basmelor. De aceea, atitudinea nativă a practicantului trebuie descoperită și orientată spre povestea kata-ului.
Rolul maestrului e, în cazul de față, identic cu cel al rapsodului, poetului, aed-ului care trebuie să prindă emoția discipolului într-o mirare, într-un vîrtej absorbant, o uitare de sine, tobogan alunecător în abis, sfială, gaură neagră (determinație negativă), veritabil bot căscat al balaurului. Numai așa, în hore centripete (prin mii de execuții a kata-ului), de fiecare dată scuipat[2], resuscitat înapoi în lumea familială, se poate ajunge la un raport în care educația și cultura studentului, pe de o parte, și practica sub auspiciile zugrăvite mai sus, pe de altă parte, să realizeze acea uimire de sine, adică veritabil Sine nedivizat, condiția om-ului înțelept.
Dar ce vedem astăzi, ca apreciere a exercițiului numit Kata, e ca și cînd în această zonă nu mai e nimic de spus. Se spune: "Kata este un grupaj de exerciții impuse după anumite reguli și traiectorii care, însumate, îi compun aspectul particular, în ceea ce am numit deja Embusen. Diferența dintre Kata-uri e dată tocmai de aspectul compozit, diferit al Embusen-ului". Sau: "Kata este o formă de luptă cu mai mulți adversari, după un embusen prestabilit"; "Kata reprezintă un sistem de exerciții impuse care conservă tradiția" etc.Pînă aici este limpede. Lucrurile devin confuze în măsura în care sistemul de exerciții numit Kata e orientat (în sensul destinării) către zona de conservare a tradiției și tradiționalismului, fără să se numească temeiul tradiției în virtutea căruia acele exerciții o conservă. Nu se spune în vederea a ce anume (și cui anume) aceste lucruri ar putea folosi. Știut e că într-o cultură se păstrează pentru eternitate (eternitate în sens de ignorare a timpului) numai acele valori care-și capătă dreptul la existență. Și există acele lucruri care-și conțin preexistența. Preexistența e un resort organic, generator de stare (calitate) și formă, simultan. Actualizarea în existență a celui ce preexistă se face printr-o grilă care geometrizează și despică, despărțind conținutul de formă, girînd astfel ponderi diferite în raportul lor. Perfecțiunea e realizată cînd raportul dintre formă și conținut e fără rest, moment în care cei doi factori se pierd în unitate. Actualizarea acestui eveniment se face în baza unui temei ferm. Desigur, azi facem apel la tradiție, devenim tradiționaliști fără a sesiza că sîntem într-un ambalaj tradiționalist care împedică să ne asumăm terenul ferm al temeiului, singurul de la care, și prin care, vizita fiorului mitic se poate constitui într-o realitate. Modificările rapide în fizic datorate coordonării, ritmului și mișcării dinamice a unui kata, mai apoi rigoarea eticii din karate-do creează impresia unei conservări a tradiționalului. Această falsă viziune se constituie în suport pentru orientarea practicanților integral către Kumite. Vrăjiți de aspectul spectaculos al luptei, al violenței manipulate de diferite exprimări ale mass-mediei, practicanții nu-și dau seama că folosesc, de fapt, forța falsă a corpului fizic care, prin consumare abuzivă, conduce la o uzură prematură a acestuia. Dar drama apare cînd, la nivel de organism internațional, se proclamă superioritatea kumite-ului în KARATE-DO, rezervîndu-se kata-ului, doar un rol de conservare a stiluluiK. Atitudinea practicantului, educată în acest fel, face posibilă o sărăcire a cîmpului de exprimare a unui kata, și sigilarea pentru totdeauna a putinței acestuia de a se depăși pe sine însuși. Dar încă nu e prea tîrziu. Trebuie să insistăm pe aspectul ritualic al exersării unui kata, în care smerenia, mirarea pot conduce practicantul spre o zonă în care acesta să trăiască transfigurat acea limbă unică, universală de dinainte de turnul Babel. Noutatea în cazul de față este propunerea parabolei fiului risipitor în rol de călăuză spirituală în desfășurarea unui kata. Înțeleg prin călăuză spirituală o aproximare cu acel ison cosmic, sarva-prana al Hindușilor, suflu omogen, curgînd imobil deasupra alternanțelor de inspir și expir. Parabola fiului risipitor ca și călăuză spirituală, oferă determinații către realizarea unui cîmp omogen, neînnisipat, fără noduri gordiene, în care întîlnirea dintre Ființă și Om să fie posibilă. Cerul să conducă iar poporul să înțelepțească. Cu alte cuvinte, parabola ar putea fi cerul, iar corpul fizic este poporul care aspiră la înțelepciune prin execuția exercițiului numit kata.
Florentin Loghin
DEZVOLTAREA INTERIOARĂ PRIN KARATE-DO
ediţia a II-a revizuită şi adăugită
| EDITURA SAKURA 2000 | Biblioteca o r i e n t |
[1]Annik de Souzenelle că din numele : din "Șem" a derivat francezul schema; pentru ebraici (numele-Șema) este o machetă, o schemă care are înmagazinată puterea latentă de a se dezvolta, ajungînd o operă desăvîrșită. "(Zamolxis versus Salmoxis, sau alt fel de anabasis; Marius Chelaru, p.30).
J Cum ar spune Vasile Lovinescu.
[2] Vezi basmul "Prîslea cel Voinic și Merele de Aur".
K Stilul este un factor care unește. Fenomenul “stil” constă nu numai din forme cum spune “morfologia culturii”(Leo Frobenius și Oswald Spengler) și, care, din păcate a rămas cu un cuvînt decisiv în aprecierea acestuia, ci și din alte elemente ale inconștientului (L. Blaga), cum ar fi: orizonturi, accente, atitudini în conlucrare cu “năzuința formativă”. Cu acest instrumentar de lucru, cînd gîndim “stil”, descoperim o arie transculturală vastă, depășind peisajul geografic în care s-a născut.