Revitalizarea unui mod de gândire originar

Florentin Loghin

DEZVOLTAREA INTERIOARĂ PRIN KARATE-DO

ediţia a II-a revizuită şi adăugită

EDITURA SAKURA 2000Biblioteca o r i e n t

REVITALIZAREA UNUI MOD DE GÂNDIRE ORIGINAR

...Deoarece, totuşi, numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât ştiinţa, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv. Şi, pentru a accentua caracterul intuitiv al intelectului, Aristotel, adaugă: "Nu putem cunoaşte nimic prin demonstraţie dacă nu cunoaştem primele principii nemijlocite"[1] (Analitica secundă, Organon, III, trad. de Mircea Florian, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1961, pp.190-191).

Aceste îndrumări se declară mai întâi într-o dimensiune în care omul are acces printr-o bună aşezare.[2] După cum spune Blaga: "Argumentul se manifestă în istoria filosofiei şi chiar a gândirii ştiinţifice numai în sensul unui epifenomen, al unui stil spiritual"; şi "Argumentarea devine creatore, constructivă, numai datorită unor salturi, care sunt tot atâtea hiaturi sub raport logic, iar peste aceste hiaturi se sare cu succes numai prin aceea că argumentarea e subteran condusă, între altele şi de anumite înclinări stilistice ale gândirii".Aşa că, după cum iarăşi inspirat marele filosof L. Blaga, o spunea, "nu s-a făcut niciodată în istoria omenirii vreo observaţie într-adevăr revelatoare fără de anumite anticipaţii ideative; observaţia, menită să ducă la rezultate importante în domeniul ascunsului, e totdeauna dirijată de anumite idei3, călăuzită de anticipaţii", face mai accesibil ceea ce urmează:

1 - Calitatea dialectică - acel ceva care imprimă obiectului însuşiri proprii.

2 - Particularitatea dialectică - acea specificitate a calităţii dialectice a obiectului, datorită căreia aceasta se deosebeşte calitativ de alte obiecte similare.

3 - Esenţa dialectică - acele laturi contrare ale obiectului a căror unitate o constituie el însuşi.

Prin urmare, pentru cunoaşterea dialectică a domeniului supus observaţiei, în cazul nostru constituţia spirituală a KARATE-DO, este necesar:- să deducem în ce anume constă acea calitate spirituală a KARATE-DO-ului, datorită căreia acesta se manifestă în spaţiul ontologic al existenţei noastre, şi implicit, spaţiul în care fiinţa se mulează pe această calitate;- să aflăm acea particularitate spirituală a calităţii dialectice a KARATE-DO-ului, datorită căreia acesta se deosebeşte calitativ de karate-do;- să dezvăluim esenţa; acele laturi contrare ale KARATE-DO-ului a căror unitate o constituie chiar spaţiul ontologic de revelare a principiului.


[1] Ca rezultat din caracteristicile fundamentale ale intelectului şi raţiunii: o cunoaştere intuitivă fiind imediată e, în mod necesar, infailibilă în sine (Sfântul Toma notează totuşi că intelectul poate să se rătăcească în simpla percepţie a propriului său obiect; dar această eroare nu se produce decât accidental per accidens, din cauza unor afirmaţii de ordin discursiv care au intervenit; în acest caz nu mai este vorba, de fapt, despre intelectul pur. De altfel, e limpede că infailibilitatea se aplică doar perceperii adevărurilor intuitive, şi nu formulării sau traducerii în mod discursiv); dimpotrivă, eroarea poate oricând să se strecoare în orice cunoaştere care nu e decât indirectă sau mediată, aşa cum e cunoaşterea raţională; se vede de aici ce mult greşea Descartes atunci când voia să atribuie raţiunii infailibilitatea"(Simboluri ale Ştiinţei Sacre- R.Guenon, Bucureşti,1997, p.417).

[2] Postură (zazen), respiraţie, isihie - dezvoltăm ascultarea interioară printr-o atitudine pasivă faţă de interiorul nostru.

3 În sensul de percepţie directă a adevărului; aceasta e o percepţie intelectuală şi supra-raţională care în ştiinţa sacră poartă numele de cunoaşterea inimii. Această cunoaştere este, de altfel, în sine, ceva incomunicabil; trebuie să o fi realizat, cel puţin într-o oarecare măsură, pentru a şti ce înseamnă ea cu adevărat; ar fi o greşeală să credem că se poate înţelege efectiv ce este genul acesta de cunoaştere când ne mărginim să-l considerăm în mod filozofic, adică din afară, căci nu trebuie să uităm că filozofia nu e decât o cunoaştere pur omenească sau raţională, aşa cum e orice cunoaştere profană" (Simboluri ale Ştiinţei Sacre- R.Guenon, p.418).

CONCLUZII, PRINCIPIUL DIALECTIC AL CONTRADICŢIEI INTERNE

Prin urmare:1. KARATE-DO e alcătuit atât din Kara-Te-Do ca Templu, cu alcătuirea specifică unei realităţi spirituale, deosebită de manifestarea mâinii goale, cât şi din realitatea secundară coexistentă.

Deci KARATE-DO-ul, ca dimensiune a existenţei nonobiective, nonreflexive, constă din două forme ale manifestării, cu alcătuiri şi particularităţi deosebite şi, prin urmare, distincte calitativ.

Din cele spuse mai sus rezultă că cele două moduri de gândire conduc la concluzii asemănătoare. Scoaterea în evidenţă a celor trei parametri dialectici configurează şi dă substanţă (aici în sensul de fi palpabil) KARATE-DO-ului, căruia îi putem atribui coapartenenţa la ARTA MARŢIALĂ. Această coapartenenţă o gândim în felul următor: coeziunea este determinată din apartenenţă. Este drumul de reîntoarcere către punctul de aplicaţie (centrul spiritual din parabola fiului risipitor).

În acest mod, KARATE-DO este ARTĂ MARŢIALĂ, cu accentul pe este 4.

Insist cu următoarea precizare:

Pentru a stabili dacă Templul şi manifestarea mâinii goale coexistente reprezintă sau nu laturile contrare în esenţa dialectică a KARATE-DO-ului, apelăm la principiul dialectic al contradicţiei interne, după care, numai acele laturi ale lucrului ce satisfac următoarele condiţii, sunt contrare:

- se deosebesc calitativ;

- reprezintă două trepte diferite şi succesive ale dezvoltării;

- se transmit reciproc una în alta;

- nu există una fără alta.

Ori Kara-Te-Do-ul şi karate-do-ul coexistent satisfac toate cele patru condiţii: Să rezumăm:

1. Conform celor scoase în evidenţă până în prezent, Kara-Te-Do propus ca Templu şi karate-do coexistent se deosebesc calitativ.

2. Dacă aspiraţia spirituală a omului s-a manifestat printr-o bună determinaţie pornită dinspre zona practicului, dezvoltându-se din acesta, tot aşa Kara-Te-Do, datorită structurii specifice (de Templu), deosebită de karate-do-ul coexistent, dezvoltându-se în el, reprezintă o treaptă imediat superioară de înţelegere a unităţii specifice a KARATE-DO-ului şi a LOC-ului unde acesta îşi validează resorturile organice.

În concluzie, Templul şi mâna goală coexistentă, reprezintă două trepte diferite şi succesive ale dezvoltării KARATE-DO.

3. Dacă prin abordarea practicii, printr-o bună folosinţă a exerciţiului numit KATA (dar şi orice practică ce corespunde asumării din context), ne situăm deja în realitatea primară, dacă realitatea primară se resuscită în realitatea secundară ca VEDERE intuitivă, şi dacă structura Kara-Te-Do-ului se deosebeşte profund de structura acceptată a karate-do, înseamnă că cele două forme ale KARATE-DO (Kara-Te-Do şi karate-do coexistent) coexistă, se transformă reciproc una în alta şi nu există în realitate una fără alta.

Voi explica, succint, ce înţeleg prin expresia "o bună folosire" a exerciţiului numit KATA.

În viziunea care decurge din efortul de până acum, care se coroborează cu practica de zi cu zi, exerciţiul numit KATA se orientează către o "bună folosire" numai în cazul în care respectăm cu rigoare atitudinea de pasivitate faţă de Principiu5, aşa cum reiese aceasta din practica zen, isihasm. Pentru a avea această sensibilitate insist, accentuând că termenii interior, exterior sunt doar mijloace abile, necesari pentru facilitarea înţelegerii noastre. În realitate această geografie impusă de rigorile logicii, ale descriptivului şi determinismului, nu există decât ca reprezentare. În zen se spune: "interiorul şi exteriorul fac o suprafaţă plană". De remarcat surprinderea acestui aspect zenist, din direcţia neuropsihică, în care venim în contact cu misteriosul "laborator de actualizare şi potenţare, pe stările inconştient-conştient" ale sistemului nervos central. Ştefan Lupaşcu în "Omul şi cele trei etici ale sale", vede înfăptuindu-se acest echilibru între exterior şi interior, în felul următor: "Dacă excitaţiile exterioare ale organelor de simţ şi excitaţiile interioare ale comenzilor motrice se încetinesc, grosso modo se opresc - printr-o destindere a stimulilor lumii exterioare, ca şi ai lumii interioare, interzicându-şi să mai primească informaţii de la cea exterioară, să le fie receptacol şi să acţioneze asupra lor - activitatea mentală, după scurte sau mai lungi momente, chiar foarte lungi, se găseşte interiorizată". Este o invitaţie în recunoaşterea existenţei a trei tipuri de materie (şi vis a vis de acest lucru, a trei etici), macrofizică, biologică, psihică, în care materia psihică se impune, prin logica stării T, echilibrând pe primele, cu care coexistă. Această stare, care de fapt se impune ca fiind golul metafizic, mintea imaterială şi fără formă etc., se obţine printr-o bună atitudine (educaţie-înţelegere, vezi semnificaţia parabolei fiului risipitor) vis a vis de importanţa capitală a aşezării (za-zen, schema exerciţiului numit kata etc.), structurii somato-(înţelegând şi biologicul)- psihice, proprie omului în direcţia liniştii, tăcerii. În isihasm, interiorul şi exteriorul conlucrează la împlinirea locului unde mirele veşnic acelaşi, se va uni cu mireasa lui, veşnic alta, care suntem noi, trestii gânditoare mereu în vremelnicie, mereu în urcuş pe o Golgotă, în culmea căreia crucea aflată pe timpul urcuşului6 în pârg va da rod pentru trăitorul cu multă credinţă. În concluzie, Kara-Te-Do şi karate-do coexistent reprezintă laturile contrare ale KARATE-DO, esenţa dialectică a acestuia şi, prin unitatea lor, constituie KARATE-DO însuşi.

Astfel am precizat şi cel de-al treilea parametru dialectic spiritual al KARATE-DO-ului.

Îmi este permis, în lumina de mai sus, să procedez la o paralelă între modul cum apare atitudinea faţă de viaţă în creştinismul incipient (şi iau în atenţie experienţa sfinţilor părinţi ai pustiei, cunoscută mai târziu, prin greci, sub numele de Isihasm), mai apoi în diferitele filosofii, în special Zen ca teorie şi practică şi, în Mit ca istorie a zeilor, pentru ca revenind asupra KARATE-DO-ului, să putem spune: KARATE-DO este un mod de VIAŢA, cu accentul pe este.


4 Oriunde apare este sub această formă, se afirmă principiul identităţii care spune cum este fiecare realitate existentă, şi anume: ea însăşi cu sine însăşi aceeaşi. În cazul de faţă KARATE-DO sau ARTA MARŢIALĂ reprezintă o singură realitate.

5 În sens de origine. Originea ne scapă de fiecare dată fiindcă nu poate fi obiectivată; surprinderea fiorului mitic călăuză locomotorie către/dinspre, se poate concretiza prin pasivitate (faţă de origine, fiinţă, principiu şi de ce nu punct de aplicaţie, aşa cum este el numit în exerciţiul kata etc.).E obligatoriu pentru o mai bună înţelegere a acestei atitudini, intervenţia maestrului V. Lovinescu…"or cine este total pasiv (musulmanii ar spune muslim, supus) faţă de Principiu, este ipso facto total activ faţă de lume. Această caracterizare nu poate conveni decât exclusiv omului care a reintegrat centrul lumii şi al fiinţei sale, adică a recuperat starea lui Adam înainte de cădere." Mai apropiat de context, Guenon, în La Grande Triade, face o precizare terifiantă vorbind despre simbolul extrem-oriental Ying-Yang: "tot ce este activ, pozitiv sau masculin e yang, tot ce este pasiv, negativ sau feminin e Yin: …în orice este în manifestare, există în mod necesar un dozaj indefinit variabil al acestor două principii. La fiinţa reintegrată, echilibrul perfect realizat între Yang şi Yin îl face pe Omul Primordial total Yin faţă de Principiu, deci, prin compensare, total Yang faţă de Lume, pe care, prin această structurare, o stăpâneşte şi o regenerează având mandatul Cerului".

6 Duhovnicesc.