Oglinda cu rame de timp

Florentin Loghin

La răscrucea caravanelor vieţii

sau

Un alt fel de

"A fost odată ca niciodată..."

EDITURA SAKURA 2002

Oglinda cu rame de timp

Amintirile. Un loc pe care-l păstrezi numai pentru tine. Acolo stau părinţii tăi, care nu mai sunt, în care te aşteaptă oricînd dealurile, văile, prietenii şi visurile tale, poveştile pe care le-ai crezut populate numai cu zmeii şi zînele tale, prima zăpadă, primul sărut şi chiar prima iubire.

Îţi trebuie curaj ca să scrii o carte în care să îţi revezi viaţa. Şi puterea de a trece peste neîmplinirile care te aşteaptă, încă o dată, să îţi aducă aminte că treptele pe care le-ai avut în faţă nu au putut să fie urcate mereu aşa cum ai fi vrut, să treci peste suferinţele pe care le-ai provocat altora prin faptele tale, cu voie au fără de voie. Tîrgul Ştefăneşti, aşa cum îl vede Florin Loghin, pe numele lui din rădăcini Cadinoiu Florentin Gheorghe, este şi el o amintire. M-am născut într-un orăşel în care pereţii caselor evreieşti răsunau purtînd ecoul strigătelor bătrîneilor tătari care îşi purtau îngheţata în bidoanele dintr-o căruţă amărîtă trasă de doi măgăruşi obosiţi, pe spinările cărora soarele curgea ca o maree de săgeţi otrăvite de bătrîneţe şi boli, aşa că pot înţelege ce însemna un prieten evreu sau ţigan la ceasul copilăriei.

Pentru copiii de azi, probabil o serie din întîmplările povestite în această carte, marcate de constrîngeri care li se vor părea cel puţin ciudate, poate că ar părea venite dintr-o lume pe care nu o pot suprapune, în termeni istorici, peste cea în care trăiesc. E bine ca aceste amintiri, depănate cu francheţe adesea dezarmantă, să fie citite şi înţelese pentru că este vorba de viaţa unui ins care îşi căuta locul într-o lume pe care şi-o dorea altfel, luptînd împotriva realităţii în felul în care numai copiii o pot face.

Cred că, dincolo de o lumea aparte, cum numai în cărţile de istorie, din păcate, mai găseşti azi, La interesecţia caravanelor vieţii sau un alt fel de a fost odată ca niciodată” este povestea copilăriei şi tinereţii unui om pentru care misterul şi adevărul, pe care şi-l doreşte colorat într-un mod foarte personal, în hainele unei lumi aflate, adesea, la graniţa dintre antisocial şi asocial, însemnau mai mult decît au putut crede cei din jur. O lecţie despre bine şi rău, despre prietenie şi încredere, despre ravagiile pe care le face timpul în jurul nostru şi chiar în inima şi sufletele părinţilor şi prietenilor, pe care îi credem cu toţii imposibil de schimbat. Şi, nu în ultimul rînd, cartea este un tablou nostalgic al unei lumi în care toleranţa, prietenia, coloritul pe care numai diferitele culturi care se împărtăşesc prin degetele de suflet ale celor mici şi celor mari pot să o confere. Este o declaraţie de dragoste la adresa unui tîrg, situat la o ramificaţie a marelui drum Lemberg–Constantinopol, datînd din Evul mediu, punct de trecere între Polonia şi Turcia, pe care azi îl vedem cu totul altfel, dar în care, altădată, veneau căldărarii în căruţele lor cu coviltir, îşi instalau corturile cu vîrfurile înalte şi ascuţite ca nişte coifuri de căluţi, meşteşugeau vatra şi confecţionau cazane din te miri ce şi copii găseau în orice întîmplare, care părea smulsă dintr-un fel aparte de poveste, prilej de bucurie sau de tristeţe.

Florin Loghin este un personaj aparte în viaţa karate-ului din România, cu o carte de vizită impresionantă. Pentru cei interesaţi de trecutul acestui mod aparte de a trăi numit karate, în paginile acestei cărţi sunt lucruri despre un anume fel de început pe care nu cred că mai au cum să le găsească altundeva.

Toate acestea şi încă multe altele, scrise cu real talent narativ de Florin Loghin, fac din cartea din faţa dumneavoastră, dragi cititori, un dar de suflet pe care trebuie să-l primiţi aşa cum se cuvine.