Florentin Loghin La răscrucea caravanelor vieții sau Un alt fel de „A fost odată ca niciodată...” |
| ...Să fi fost într-o lună de mărțișor. Primăvara mai timpurie își începuse a însemna apropiata stăpînire, prin drăgălașa și mortala mîngîiere a veșmintelor bătrînului Ghenar. Bașeul a fost primul care a reacționat la avansul primăverii. Întinzîndu-se de-i trosneau ghețurile care-l acopereau ca un ogheal, porni la vale într-un tumult de sloiuri și vaiet de încântare. Tiranica îmbrățișare a gheții luase sfîrșit, lăsînd să fie pentru puțină vreme, o lume nouă, efemeră. Între încleștarea încremenită a gheții și mișcarea molcomă a apei în albia Bașeului de mai tîrziu, sub bagheta magică a zînei Primăvara, o adevărată lume intermediară lua viață. |
 |
...Așa, evenimentele care mi-au marcat existența de la primii pași pe care mi-i amintesc, ca tot atîtea caravane, s-au constituit în secvențe unice, trăite și consumate efectiv fără ca eu să fi ieșit o clipă din realitatea lor, care, mai apoi, urcînd pînă la momentul de față și-au intersectat mesajele ex–temporal, într-un act de maturitate.
Legat de acest lucru, ex–temporal ar urma să însemne în afara timpului. Oare copiii în acele vremi ca și cei de azi, dar și noi, copiii din oamenii maturi care sîntem, prin ex–temporal-ele care marchează implicit anumite momente ale existenței noastre, nu în-seamnă că sîntem momiți, primii prin școală și educație, iar noi ceilalți în nod-urile vieții, să ieșim permanent în afara timpului? © Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin editurii Ro-Sakura. ISBN 973-85027-0-5
|