Despre noi

FUNDAȚIA RO-SAKURA IAȘI este constituită conform Legii nr. 21/1924, funcționând din luna iulie 1998. Fondatorul unic al acestei fundații este dl. ing. Loghin Florentin Gheorghe, centură neagră 4 Dan shotokan-fudokan, antrenor, arbitru internațional, autor de carte, având o vastă experiență în domeniul artei marțiale.

Obiectul de activitate al Fundației:

Protejarea și curățirea zonelor turistice din țară și străinătate; protecția, îngrijirea și conservarea florei și faunei din România; întreținerea și marcarea traseelor turistice; construirea, protecția și îngrijirea cabanelor, refugiilor, locurilor de campare din zonele turistice din România și străinătate; inițiere în gimnastica energetică, autoapărare, arta marțială, alpinism, înot, activități de salvamont, salvamar, ghizi montani, poliție ecologică montană; organizarea de expediții interne și internaționale; editarea de publicații, publicitate internă și internațională, mese rotunde și conferințe, editură, tipografie.

Sigla - Explicarea simbolurilor:

• Vulturul – simbolul nemuririi, intelect intuitiv, călăuza între tărâmuri, elevație spirituală, element solar, înfășurarea „spiritului” în formă umană prin concepție; - prima cavernă;
• Cercul interior – realitatea conștientă rațional, conceptul de CER, nașterea și moartea corpului fizic, formă-suport purtătoare prin intermediul sufletului a spiritului; - a doua cavernă;
• Cercul interior – cercul exterior: realitatea inconștientă, cerul virtual; între cele două realități se produce calea de mijloc care ia ca suport „văzduhul” sufletului – inefabilul; - a treia cavernă;
• Exteriorul; a patra cavernă – ieșirea deasupra cerului și contemplarea tendințelor divine;
• Porțiunea de cerc interior întreruptă: posibilitatea transcenderii „cavernei” conștiente rațional;
• Circumferința continuă la cercul exterior: semnifică transparența totală la realizarea supraconștiinței;
• Capul de DAC: reprezintă orientarea către tradiția hyperboreană, luând ca reper Zalmoxis ca funcție și, desigur, Dacii;
• Căciula dacului: Vârful Toaca din masivul Ceahlău – Moldova; simbol și icon sacerdotal; Coganionul – muntele sfânt al românilor, locul ales pentru ascundere a celor care aveau funcția lui Zamolxis; cel de-al șaptelea stâlp spiritual al lumii;
• Ochii dacului: „vederea”, în sens de înțelegere-așezare și așteptare neclintită, de către elita sacerdotală a fiului risipitor, adică a neamului numit de ceva vreme – român, care trebuie să se răsucească pentru a-și înțelege „averea”, reprezentată de tradiția hyperboreană din care se trage;
• Muntele: ideea de aspirație spirituală; de urcuș duhovnicesc;
• Capul de lup: principiu de organizare; ordine, disciplină;
• Corpul de șarpe, dragon: element teluric, pământul dar și simbol al înțelepciunii; deasemenea știm că dragonul se mișcă bine atât în apă cât şi în văzduh. În general el este element lunar, apa;
• Suportul capului de lup continuat în trup de șarpe (dragon): simbolizează sulițele care străpungeau în aer, trupurile tinerilor daci educați să deprindă calitatea inocenței pure;
• Capul de lup – trupul de șarpe – suportul acestora; reprezintă steagul dacilor, cărora, călări în luptă, prin sunetele pe care le scotea la trecerea aerului prin gura deschisă a lupului – dragon, le întărea credința că sunt „nemuritori”. Văzduhul nemuririi, pentru strămoșii noștri, era plasat între CER și PĂMÂNT. Lupul – dragon simbolizează unirea cerului cu pământul chiar în trupul luptătorului DAC;
• Creanga de cireș: simbolizează procesul și are sensul de înflorire (sakura – denumirea fiind extrasă din după numele prințesei „Kono hana no sakura Hime”, adică „prințesa pomului cu flori înflorite” care a coborât din cer pe un pom de sakura, și ar fi fost înmormântată pe vârful Fuji; efemeritate – pentru o conștiință discriminatorie, duală (trecut și viitor); eternitate - pentru o conștiință ancorată în clipă/moment(prezent); Cireșul japonez este androgin, nu are fruct. Mai simbolizează non-reprezentarea, non-dorința, non-atingerea și, desigur, non-acțiunea;
• Cercul mic care circumscrie creanga de cireș: soarele simbolizează căldura şi lumina spirituală – iubirea, dar și soarele Japoniei.

Ne asumăm responsabilitatea și așteptăm sugestiile dumneavoastră pe măsura provocării lansate. De asemenea, suntem însetați de origini și decăzuți în văduvie vis-a-vis de mitologia civilizației sacerdotale. În opinia noastră ar fi ultima etapă cea mai apropiată de prezent. Confirmată de izvoarele literare și nu numai, o putem numi fără să deranjăm pe nimeni, ca fiind Dacia Hyperboreană, cu localizare strictă în centralitatea aqvatică: Tisa - Nistru - Dunăre. Și dacă noi am mânui tridentul Deltei Dunării (Chilia, Sulina, Sfântul Gheorghe), sub mângâierea Mamei Latona (Lacul Letea), din nodul Tulei (Tulcea) prin mijlocirea Selinei - Luna (Sulina) spre Cetatea Albă (Cetatea Soarelui - Apollon) situată în insula Leuke (Insula Şerpilor) din Marea Neagră, am fi în posesia, trunchiată desigur, a unei geografii și istorii sacre - spirituale.

Ce spuneți?